Despre b-vlogging

Joi. E 10:26 seara, ora Olandei. Mi-am făcut curaj să scriu. Mă limitează ceva, ori timpul ori eu singură. Nu știu. Se-adună atât de mult stres și oboseală de la muncă încât îmi vine să-i spun cuiva: uite, astea-s ideile mele, scrie pe blog și să-mi faci și un video pentru mine, te rog, sunt obosită. N-am avut concediu. Simt nevoia de o pauză cu numele de CONCEDIU.

Revenim la oile noastre sau revenos à nos moutons, cum vreți voi.

De ce b-vlogging?

 

Eu în perioada școlii generale scriam poezii. Am recitat oriunde puteam poeziile altora și poeziile mele. Au fost publicate în revista Bibliotecii V.A. Urechia, apoi la liceu, în revista Liceeni în dungi. Și-aveam un blog. Era singurul loc în care puteam să vorbesc despre sentimentele mele, despre trăirile mele. La liceu am început să scriu scurte texte, drama girl, here I am. Ok, am renunțat. Simțeam că nu mă mai definește toată drama asta amoroasă de adolescentă îndrăgostită (veșnic) de flăcăul nepotrivit. Am trecut la lucruri serioase.

Peste câțiva ani…

 

Subtitlul a sunat ca-n filme. Rămășițe de drama girl dar cu perspective mari. Long-short story : am terminat minunata facultate, m-am apucat de master și venise timpul să bată titularizarea la ușă. Cioc, cioc? Aici, titularizarea. A fain, poftiți, vă rog. O, aveți și niște prieteni cu dvs. Da, Stresul, Creativitatea și Frustrarea, fratele și verișoarele, nimic mai mult. Deschide Dana ușa, ea e sociabilă, drăguță și deschisă așa la fiecare lucrușor, știți voi, dacă n-o știți, mai aveți timp, no problem.

Când colo ce să vedeți, intră nemernicii în casă și o agresează pe Danette. Ce face Danette? Iese din sistemul de învățământ și pleacă în mediul online. Bravo, girl! Nu, nu e revista adolescenței mele.

Ca să clarificăm it’s my point of view (vorbesc în toate limbile ca să-l enervez pe iubitul meu căruia nu-i plac persoanele care introduc limbile străine în conversații sau texte, el care spune la programarea la doctor :termin– dați click pe termin, surprise!). Este fix ce am simțit eu, să fie clar, păreri împărțite despre sistem.

Am ales vloggingul pentru că mă văd făcând asta. Sunt energică și sinceră. Pe fața mea se vede orice. Nu pot să te mint. Nu vreau să o fac.

Am ales vloggingul pentru că voiam să am posibilitatea să împărtășesc celorlalți ceea ce știu, ce inventez, tot ceea ce simt, trăiesc și învăț.

Vloggingul pentru mine este o eliberare, o pasiune și mă simt împlinită de fiecare dată când lucrez pentru un video nou, pentru un articol pe blog. Mă face fericită.

Mai puneți părerea-n cui

 

Când m-am apucat de filmat și îmi dădeam cu pumnii în cap pentru că mă chinuiam să învăț să folosesc programul de editare, am primit multe întrebări și păreri necerute: îți pierzi timpul, n-ai ce face, ai prea mult timp, îți aduce bani?, este o prostie.

Este strict decizia mea în ce vreau să-mi investesc timpul. Pentru mine nu este nici cea mai mică pierdere de timp, este o plăcere. Fiecare își creează propriile priorități, iar pentru mine vloggingul este o prioritate pentru că mă face fericită, iar pentru mine fericirea și sănătatea primează. Cu cât ești mai fericit, cu atât ești mai sănătos.

Atâta vreme cât fac ceva constructivo-educativ, nu înțeleg care ar fi problema?!

Despre ce vorbim?

 

Stăm la vorbă despre metode de predare, simplu și ușor. Despre viață, călătorii, experiențe, greșeli și îmbunătățiri. Despre orice. Practic, vreau să vorbesc cu tine despre orice. Ok? Stăm la o cană cu ceai, îmi place ceaiul și , mai ales, îmi plac cănile, de aia-s tea-cher D.

 

Hai, multă vorbă, sărăcia omului.

Vă pup prin mască!

 

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *